Vreau acasa!

 “Am gasit gradinita !” mi-am zis dimineata si am imbracat repede copiii, ignorand picaturile de ploaie, destul de rare. Le pun gecute cu gluga sa nu ne incurcam in umbrele Eram decisa sa merg pana la gradinita cu autobuzul/autobuzel sa fiu pregatita pentru perioadele cand este Alexandru in delegatie Nu le va putea duce mereu cu masina. Plec cu ele de manute. Fac 20 minute pana in statie (300 m) lasandu-le sa miroasa fiecare floricica si sa alerge fiecare vrabiuta si in statie studiez plina de ingaduinta tabelul cu orele la care vin autobuzele “Cat de mult pot astepta diminetile?! Este si copertina deci poate sa ninga si sa ploua. Stau cu ele aici 10-20 minute si … Sa fie nevoie sa schimb doua masini ?!… Si ce daca ! Invat orarul si schimb doua masini Sibiul este mic si ajungi repede chiar daca mergi cu mai multe autobuze Nici nu se compara cu Bucurestiul !” In timpul asta fetele scriau cu creta, eu credeam ca pe trotuar, ele se mutasera pe geamul/plasticul ce servea drept copertina si sub care se adaposteau oamenii. M-a prin rusinea. Am scos un servetel si am sters “desenele”. Am tras concluzia: “15 pleaca de aici de pe Mihai Viteazu` si ma lasa la 300 m de gradinita Genial ! Deci nu schimb masini ! Sunt norocoasa !”  mi-am zis (Cand am fost la spital am vazut pe placuta, in fuga, un “15” iar gradinita nu e departe de spital) Astept 20 minute !! si vine 15. Nu are sens sa va mai spun ca in astea 20 minute a fost un adevarat test sa le tin ocupate pe gemene. Au sarit in balti sa lase urme pe asfalt, care asfalt era oricum ud de la ploaie si nu se vedeau urmele lor Le-am recuperat de pe langa toate vitrinele pline cu jucarii si dintre picioarele tuturor trecatorilor. In sfarsit vine 15 si le strig victorioasa sa urcam ! O doamna draguta ma intreaba unde le duc pe copile si ii spun repede destinatia: “pe langa ceva cu stomatologia… e si un spital pe acolo si un parc mare…” Era tot ce retinusem cand trecusem pe acolo “A!! Pai nu ajunge acolo ! Luati-l doar o statie si la prima coborati si luati 13” “Poftiiiiim ?! Dupa ce am asteptat 20 minute , timp in care mi-au incretit fetele parul si mi-au sarit ambii ochi uitand-ma dupa ele printre picioarele trecatorilor ?!” In nauceala ce m-a cuprins raman pe trotuar cu copiii de mana zicandu-mi: “deci… nu ajunge…sa iau 13 de la prima…” si decid sa merg cu ele, pe jos, de manute (e un termen generic; exista un copil care merge “de manuta” ?!) pana la prima statie, langa fantana de la …Aurel Vlaicu cred ca se cheama Mai facem 20 minute pana acolo, respectand iar ritualul: fuga dupa porumbei, analizatul fiecarei bucatele de covrig scapata pe trotuar: “Cine a acapat-o ? De ce ? Si vine sa o ia ? Dar o mananca porumbeii? O iau eu sa le-o duc porumbeilor..” Ajung in statie si am pentru a doua oara impresia ca cineva acolo sus ma iubeste : venea 13 !!! Ma urc cu fete cu tot, de-a dreptul fericita :”Gata ! In cateva minute suntem la gradinita ! Arunc un ochi prin curte sa nu zic ca am mers degeaba si ma intorc cu fetele acasa” Ma uit la ceas sa cronometrez si ma relaxez privind pe geam sa “invat” traseul Fetele “discutau” cu o doamna in varsta despre jucariile (pisici) pe care le poarta dupa ele peste tot (noroc ca au acceptat sa le tina in genti si gentile in spate) Spre surprinderea mea am mers 3 statii (parca) si am coborat in fata unui spital. Ininte sa cobor am intrebat daca nu cumva face dreapta si ma lasa mai aproape de destinatie. Evident ca nu facea. Cobor cu ele crezand ca vom merge cu pasi mari catre gradinita. Afara se intetise ploaia. Doar eu am crezut in teoria pasilor mari. Fetele mele au luat la rand gardul spitalului asezandu-se cu fundul pe el la fiecare 5 pasi , sub diverse pretexte: “Vreau apa !”, “Sterge-ma ! Sunt lipicioasa pe mana”, “Ma dor picioarele” etc. Am facut alte 20 minute pana in fata la institutul stomatologic (parca asa se cheama) unde SOOOOOOOOOC !!!!! Vad placuta RAT… Sibiu (nu stiu cum ii zice) pe care scria mare “15” !!!!! Ceeeee?! Si eu am mers pe jos pana la 13 si iar pe jos de la spital?!… Intreb o cucoana daca este 15 deviat. Nu vroiam sa accept realitatea Normal ca nu era ! Circula ! Doar eu am dat crezare doamnei dragute care m-a asigurat, acolo , in statia de pe Mihai Viteazul ca nu ajunge 15 la centrul ala stomatologic :(((( . Ploaia era din ce in ce mai deasa. Le inchei gecile, le pun glugutele si le insfac de manute pornita sa ma urc intr-un taxi si sa ajung acasa… REPEDE ! De unde eram pana la gradinita mai erau…cred… 300 metri. Nu vroiam sa mai vad nici gradinita , nici cat pot face doi copii, pe jos pe cei 300 metri..Nu mai vroiam nimic Mi-am zis insa, cu o urma de optimism ca maine ma duc iar cu ele de mana de acasa pana in statia de pe Mihai Viteazul si il astept rabdatoare pe 15 si nu mai ascult pe nimeni, ma urcin el si ma dau jos la 300 metri de gradinita , in fata centrului stomatologic (cred ca e policlinica …) Una am gandit si alta am facut ! Statia de taxi era pe partea mea si cu toate astea iata-ma traversand si ducandu-ma … unde credeti ? In statia lui 15 de pe partea cealalta !!! Si mai stau si acolo 20 min (cu tot cu escala in magazin de unde le am luat copiilor – ce le iei copiilor cand vrei sa stea cuminti ? – dulciuri evident !!! – si cand ma gandesc cat le condamnam pe mamele care faceau asta !) Au trecut repede alea 20 minute pentru ca am fost ocupata: am sters adidasii de noroi pentru ca au intrat in spatiul verde, am sters mainile de creme, am sters chiar si gecile, tot de creme, m-am luptat sa le tin gluga pe cap si pe Irina langa mine pentru ca vroia sa mearga pe bordura si acolo , chiar in statie parcau taxiuri sa se dea jos clientii. Dar uite ca vine 15!!! E chiar el ! 15 ! Ma urc chiar fericita gandindu-ma cum o sa urce ala dealul pe langa parc, spital, Ramada… il vedeam cum face stanga si intra pe Calea Dumbravii si apoi stanga pe Mihai Viteazul si ma lasa langa biserica mare si alba de langa blocul meu ! Abia asteptam ! Ma uit la ceas si-mi zic ca in 20 minute sunt acasa. Voi stiti, asa-i , ca nu am facut 20 min ? Nu mi-a zis nimeni ca ala dupa o statie se opreste DE TOT !!! Mi s-a parut mie ca vad la un moment dat un pod… Apoi o gara… si toata lumea a coborat. As fi coborat si eu dar nu-mi gaseam ochii ! Imi sarisera de uluire !!! Gura mi se inclestase cascata … A oprit motorul si au coborat toti ?! Pana sa cobor ma intreaba un domn care m-a vazut, probabil livida , unde vreau sa ajung. Ii spun soptit ca pe Mihai Viteazul si imi zice sa sed in continuare ca voi ajunge … Oare am sa ma obisnuiesc vreodata cu “incetineala” si calmul ardelenilor ?! Sa sed?! As fi facut-o dar fetele tocmai isi gasisera de lucru : treceau pe sub bara scaunelor , urcau si coborau platforma pe care erau scaunele si cum chiuiau asa chiuiau ! Le scot repede doua carnetele si doua pixuri (port mereu dupa mine o ranita plina cu haine de schimb – de la chiloti pana la geci si cu jucarii : crete, lopatele, presuri de stat pe jos, creioane, carti de colorat, papusele etc) Dupa ce m-am aplecat de 20 de ori sa le dau de sub scaune pixurile si caietele pe care le tot scapau am decis sa le desenez eu si ele sa recunoasca ce animal am desenat, tocmai cand ma intrebam cand plecam o aud pe Irina zicand “Vreau pipi!” Bag tot in ranita, le imbrac cu gecile, cu viteza luminii, le iau de mana (nu puteam sa o las pe Daria in autobuz) si cand ma pregateam sa cobor imi zice o doamna ca in 2-3 min pleaca autobuzul. Eu nu stiam nici unde ma aflu nu mai zic sa fi stiut unde este o toaleta ! Ma sfatuieste sa vb cu soferul, eu care nu cer favoruri de felul meu refuz sa ma duc sa ma jelesc soferului sa ma astepte. In plus, imi cunosc copiii si stiu ca daca in secunda doi nu le dai pantalonii jos se scapa pe ele. O las pe doamna sa vorbeasca , scot un sac de gunoi (verde, subtire si transparent) ma duc langa un zid si o bag pe Irina cu fundul in sac, il face pe pipi si tocmai cand ma intrebam daca am timp sa arunc sacul cu nod la gura si cu servetelul in el , la cosul ce era la 20 de pasi in fata mea, aud motorul autobuzului. Imi trece fulgerator prin minte ca nu ma pot urca in autobuz cu sacul ala in care se balanganea pisu si in timp ce strigam la Daria sa nu urce in masina o smucesc pe Irina si fug cu ea de mana (nu ma intrebati de ce nu am lasat-o langa Daria sa ma astepte ca nu stiu) si arunc ca pe lasou de la distanta sacul in cos, fug cu copilul de mana catre autobuz o prind din zbor si pe Daria si … sunt in masina ! Rasuflu usurata ! Nu am putut sa nu ma intreb “Daca l-as fi pierdut pe asta cat as fi asteptat sa vina urmatorul ?! O jumatate de ora ?! Sa ii dea Dumnezeu sanatate celui ce a inventat taxiurile !! Cand sa asez fetele pe scaunele pe care statusera…se ocupase unu` Doamna vorbea la telefon NU mai erau doua scaune libere , unu` langa altu ` Tocmai cand ma intrebam cum am sa le pun pe scaune indepartate si am sa fug de la una la alta ma vede o doamna (cred ca imi cazusera catre genunchi toate trasaturile fetei) si elibereaza un scaun (cel de langa ea era liber) Le asez si urmeaza iar frecusul : ” Da-mi creioanele si cartea cu capra” “Eu vreau cartea cu capra ! Tu ia o pe aia cu ursu` !” “Mama, baga inpoi cartea ca vreau pixu` cu carnetelu` ” si da iar ranita jos din spate si scotoceste cu mana pana la cot si cu capu` bagat jumatate in ranita… A fost cel mai lung drum din viata mea ! Nu am recunoscut nimic din locurile prin care a trecut autobuzul ala… Am scos la un moment dat harta pe care o port vesnic dupa mine si…ori ca o tineam cu fundu-n sus , ori ca o tineam bine , tot nu gaseam nicio strada din alea pe care treceam ! Si era mai bine daca nu recunosteam nimic pana pe Mihai Viteazu` !! Cand in sfarsit am recunoscut ceva, acel ceva era podul pe care am trecut cand am fost la Sighisoara… Soc si groaza ! Na ! Unde sunt si cum ajung eu acasa cu copiii ?! Imediat m-am gandit ca stau in el pana ajung iar la gara si acolo caut primul tren care pleaca acasa, la Bucuresti ! Un timp am stat cu capul plecat , atenta la fete si cand l-a ridicat alta resuscitare !!! Eram la Carrefour !! “Poftiiiiim ?! Ce caut aici ?! Asta este iesirea din Sb catre Bucuresti… Te pomenesti ca mi-a ascultat Dumnezeu rugaciunile si ma duce inapoi la Bucuresti ! Si unde mai pui ca am dat si putin pe bilet … Buletin am …Copiii ii am … Cand ajung pe la Cozia il sun si pe sotul meu sa ii spun ca mai am nitel pana acasa si sunt cu adevarat fericita ” Asa ma gandeam in timp ce ochii mi se lipisera de geam sa vad in ce directie o mai ia autobuzul “Si totusi…parca am vazut pe placuta numarul 15 , acolo …in statie…pe Mihai Viteazu`…” Si iar nu am mai recunoscut nimic (cu toate ca acum imi dau seama am mai trecut pe Calea Rahovei) pana cand a facut dreapta si am vazut biserica ” Uitati, fetelor biserica !!!” am strigat cu toata fericirea de care eram in stare si mi-am adunat copiii cu tot cu jucarii intr-o fractiue de secunda, Daria avea doar o maneca de la geaca bagata pe mana si cealalta ii atarna, pixul a cazut jos si l-am lasat in autobuz… Am coborat !!! Eram pe Mihai Viteazul ! ” Uitati fetelor ! Ala e blocul nostru !..” Abia atunci am vazut ca Irina era scrisa cu pixul pe fata si Daria pe maini… Probabil se “tatuasera ” in timp ce eu “ma uluiam” prin curte pe la REAL in loc sa stau cu ochii pe ele. Tot ploua dar nici nu mai bagasem de seama pana cand mi-a zis Daria sa ii pun gluga pentru ca “mi se uda paru` si vine doctolu`” Iar cand au vazut leaganele si mi-au cerut sa le duc m-am indreptat cu pasi saltareti , plina de fericire , catre leagane. In mod normal le tineam teoria chibritului: “ploua… venim diseara… e ora 1 si trebuie sa mancati… trebuia sa dormiti deja…” Eram langa casa ! Putea sa dea cu cioate ! “Si ce daca nu dorm si ele o zi la pranz …” Nu m-am recunoscut in parc: le-am dat pe rand in toate leaganele fugind ca o gazela de la una la alta sa le mai “fac vant” Le-am lasat la groapa cu nisip (aveau nisip si-n buzunare cand am ajuns acasa)… CONCLUZIA ?! Imi trebuie o masina!!!

      Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013 si este sponsorizat de catre Reeija.ro

Comments

comments

6 thoughts on “Vreau acasa!

  1. Buna,
    te invit la un concurs simplu pe blogul meu. Cu 2 distriburi poti castiga unul din cele doua pandantive gravate dupa placul inimii tale, in valoare de 187 de lei.
    Concursul se afla pe prima pagina a blogului meu, sper ca vei participa.
    Te pup si multumesc!

    Inca un sfat… fa mai multe aliniate ca e greu de citit asa πŸ™‚

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *