Inca mi-e dor

           

 
           Ochii ei micuti si albastrii ii vad si acum cand inchid ochii, obrajii ei fini si rosii cu gura parca tot timpul zambind…era in varsta dar cu putine riduri pe fata.
            Era in forta, muncea de dimineata pana seara prin jurul casei fara a se plange niciodata.
            Un suflet bun ce niciodata nu-ti zicea nimic rau, iubitoare si linistita.
            Insa tacerea ei si faptul ca nu-si exterioriza niciodata durerea si suferinta au facut-o sa se-nchida in ea. Iar din femeia acea puternica, intr-o singura zi a devenit una frageda, rapusa de boala inimii. A fost o zi de soc si plina de lacrimi, mi-as dori sa nu fi existat. Mi-as fi dorit sa fi apucat sa o mai vad pentru ultima data. Dar se pare ca Dumnezeu a vrut-o pentru El fara a-mi permite sa imi iau ramas bun. A luat-o fara sa-si cunoasca singurul stranepot.
           Un suflet bland ce e prezent in mintea si sufletul meu , care reuseste sa-mi smulga lacrimi de fiecare data cand ma gandesc la ea. Au trecut luni si inca sper ca a fost doar un vis urat si ca de fapt ea e acolo, la “tara” si ma asteapta in poarta bucuroasa sa ma vada. Eu m-as intoarce dar nu mai pot … durerea e prea mare.
                                                TE IUBESC, BUNICA

Comments

comments

3 thoughts on “Inca mi-e dor

  1. Iti inteleg perfect durerea…. Eu am pierdut-o pe mama in decembrie din cauza cancerului. Singurul lucru care imi alina suferinta, este acela de a sti ca nu o mai doare nimic, ca nu se mai chinuie. De acolo, de SUS, ne vegheaza si au grija de noi…

  2. adina says:

    chiar mai devreme am vazut o femeie…daca ar fi avut ochisorii albastri ca si ai matusicii mele,as fi spus ca ea este! eu inca nu realizez cum de nu mai este printre noi.niciodata nu am auzit-o sa se planga de ceva!dar na…asta e viata!e bine ca e la Doamne Doamne:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *