Scriu pe furis

Am inceput sa-mi astern cuvintele pe foaie la fel cum faceam pe vremea cand aveam “jurnal”. Nu fac asta pentru ca-mi doresc sa scriu de mana , ca mai apoi sa transcriu totul aici pe blog ci pentru ca fiul meu de doar doi ani si doua luni a pus stapanire pe laptopul meu care cat de curand va deveni al lui.
Am ajuns sa-l mint cand am nevoie de laptop, “desenele pleaca la nani”. Oricum noi mamicile suntem printre cele mai mincinoase fiinte, dar ma bucur ca inca tine “vrajeala”. De fapt tind sa cred ca nu mintim ci doar ascundem adevarul 🙂
Abea astept  sa adoarma de amiaz si sa stau si eu linistita in lumea mea.

Citeam acum ceva vreme pe blogul unei mamici cum ca a ajuns sa manance ciocolata ca pe o marfa de contrabanda, ca sa nu o vada copiii. Atunci m-am distrat copios citind ce scrie , acum realizez ca la fel mi se intampla si mie. La fel ma duc la baie si stau ascunsa ca sa pot butona un pic telefonul in liniste.
Realizez ca-mi doresc sa scriu pe foaie la fel de repede cum o fac la tastatura, dar nu ma aleg decat cu un scris urat si o durere de mana ingrozitoare. Dar de…macar copilul sta linistit… desi a pus deja ochiul pe pixul meu (el de ce sa nu scrie daca eu o fac).

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *