Asa a inceput…

               Se spune ca ochii care nu se vad se uita… azi vin sa va povestesc exact contrariul. Stiit acel moment cand te indragostesti de o persoana desi pe parcus ajungi sa-l iubesti pentru ceea ce e el si cum gandeste. Insa atunci la inceput te atrage ceva anume in mod deosebit, cum m-a atras pe mine culoarea ochilor cand l-am vazut pentru prima oara in cafenea.
              Eram cu fetele la cafeaua de sambata, un mic ritual al nostru. Ne intalnim si povestim vrute si nevrute. La masa alaturata se afla el….un barbat frumos, saten cu parul putin ondulat tuns scurt si niste ochi superbi verzi. Nu puteam sa-mi stapanesc privirea sa nu ma uit la el iar cel mai rau era ca nu puteam fi discreta dorindu-mi tot mai mult sa privesc acei ochii patrunzatori.

                 Ochiadele au fost lungi pana in momentul plecarii lui, cand se apropie timid si imi lasa un bilet pe masa. Emotionata si parca muta de uimire am luat biletul pe care era scris “Cosmin 0755408…”. Pana sa reactionez sa-i spun ceva era deja plecat. Zile intregi m-am macinat cu intrebarea da sa-l sun sau nu , insa ochii aceia superbi ce au reusit sa ma seduca imi apareau mereu in minte. Mi-am facut curaj si i-am dat primul mesaj “Ce faci? Fata de la cafenea” eram sigura ca m-a uitat, ma gandeam ca a impartit biletele cu zecile pana a ajuns la mine. Insa raspunsul a venit promp “Asteptam de mult mesajul tau“.
                Zilele treceau , eu visam mereu la ochii ce m-au sedus,a cel verde intens. Povesteam zilnic prin mesaje, ajunsesem sa-l iubesc pe el asa cum e si cum gandeste. Intr-o zi pe neasteptate primesc un mesaj “Maine la 13 la aceeasi cafenea“. Tremuram toata de emotie, nu stiam cu ce sa ma imbrac , cum sa ma aranjez de parca nimic nu-mi mai statea bine.
                 A doua zi in drum spre cafenea, paseam emotionata si parca drumul era mai lung ca niciodata. Ajunsa acolo el ma astepta cu un zambet timid pe buze exact la aceasi masa unde il cunoscusem. Era super, la fel de frumos, insa lipsea ceva…..acei ochi verzi. Nu am putut sa ma abtin si sa nu-l intreb “Unde ti-s ochii verzi?” .El mi-a zambit si mi-a spus ca acelea erau lentile colorate. Pana atunci nu as fi crezut ca unui barbat ii sta atat de bine cu lentile colorate, intotdeauna le-am vazut purtate de femei sau poate nu am stiut, cum s-a intamplat in cazul asta. Insa intrebarea ochilor vezi a reusit sa sparga gheata si sa avem primul subiect, despre Lensa. Un magazin online de unde au fost achizitionati acei “ochii” (lentile) verzi minunati(e) si despre care el spunea ca e foarte multumit pentru ca produsele sunt 100% originale, de cea mai buna calitate si sunt comercializate de producatori de renume precum: Bauch and Lomb, Maxvue Vision si Sauflon.
                Stateam si ascultam parca vrajita de vorbele lui dandu-mi seama ca Lensa era salvarea mea in lentile de contact, de mult cautam ceva bun pentru a scapa de ochelarii mei de vedere pe care ii port doar la volan si la citit desi ar trebui sa-i port mereu. 
               De atunci a inceput povestea noastra de iubire. Iar la ocazii speciale imi face cate o surpriza si isi pune acele lentile minunate pentru a-mi aduce aminte de “ochii care m-au sedus“…..

                 
              

Comments

comments

6 thoughts on “Asa a inceput…

  1. Aditza Adriana says:

    ce poveste frumoasa..si eu am iubit pe cineva cu ochii verzi.numai ca ai lui erau naturali.si acum imi aduc aminte de el ca a fost singurul iubit cu ochii verzi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *