O zi la bunici

           O zi calduroasa in care ne decidem sa mergem la tara la bunici. Eram sigura ca nu o sa ne plictisim, la bunici tot timpul era ceva de munca. Ajunsi acolo, Mario era cel mai fericit zburda campiile deja, fugarea animalele in ograda. Din gradina se aude vocea bunicii, era bucuroasa de prezenta noastra. Nici nu am apucat sa ma dezmeticesc ca masa era deja pusa, fasole verde scazuta cu mamaliga, o mancare atat de gustoasa facuta cu atata dragoste.
          Bunicul muncea de zor in gradina din spate, era hotarat ca anul acesta sa inmulteasca vita de vie, asa ca s-a apucat sa bage in pamant niste butasi vita de vie. Adevarul este ca face cel mai bun vin de prin zona iar secretul il stie doar el. Sotul il ajuta pe bunic iar eu am ramas cu bunica. Cat e ea de batrana si niciodata nu oboseste, nu am auzit-o niciodata vaitandu-se cum fac eu care inca sunt tanara. Rosie in obraji si parca tot timpul cu zambetul pe buze, cu fata ei de batranica buna care are tot timpul un cuvant bun de zis. In gradina ei gaseai orice leguma iti doresti in cantitati mari, pentru ca niciodata nu cultiva doar pentru ei ci si pentru noi. Tot timpul plecam cu plasele pline de ceapa, cartofi, nuci, oua, cate o gaina si lapte.
         Azi avea sa mai sadeasca cateva seminte plante si seminte de floarea soarelui ( ce stia ca sunt preferatele mele). Mi-am pus baticul ei in cap sa nu ma bata soarele prea tare si o ajutam la sadit urmarindu-i fiecare miscare dibace, cu mainile ei muncite in toti ani trecuti. Parca ma durea spatele dupa ceva timp de stat aplecata, dar nu indrazneam sa ma plang eu cand ea mult mai invarsta nu o facea. Este priceputa si tot ceea ce face o face cu drag si multa pricepere..
         Seara era aproape… ne-a gatit o mamaliga cu friptura de porc la ceaun din care am mancat cu multa pofta toti cinci. Am adormit devreme intr-un somn adanc si linistitor.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *