Asa a trecut o saptamana grea pentru noi

Marti pe zi am dus baietelul la gradinita, l-am luat dupa-masa, totul parea in regula, insa noaptea mi-a facut febra de 38,3 C. M-am ingrijorat nu stiam ce are ca nu era racit deloc, i-am dat un antiinflamator si i-a scazut febra ca la 4 ore sa ii apara din nou. Miercuri pe zi am fugit la tanti doctor, asa cu febra cum eram, rezultatul era rosu in gat. Doamna doctor de obicei merge pe homeopate insa de aceasta data a trecut direct pe antibiotic :(. Eram ingrijoarata cum doar un parinte poate fi, singura fara un sprijin moral macar (sotul e departe). Dar trebuia sa-mi stapanesc orice emotie si orice ingrijorare sa nu-i transmit copilasului nimic.
Am avut prescris cel mai rau medicament la gust Eurespal, bleahhhh sincer eu nu l-as lua deloc si saracutul Mario il lua totusi “ca sa nu vina tanti doctor”. Joi dimineata febra mare 38,9 C , nu ii scadea cu Panadolul dat , mai rau ii crestea. Initial am vrut sa sun ambulanta (nu il puteam duce eu cu masina si el sa stea in spate), am crezut ca da in convulsii, ii faceam comprese cu lacrimile pe fata. El atat de mic si de pricajit parca se uita la mine cu ochisorii lui fara sa mai zica nimic. Intr-un final am sunat doctorita si mi-a recomandat novocalminul ( stiam de el , insa nu stiam daca aveam voie sa il dau la doar o ora dupa Panadol)
Vineri febra pana la amiaz. Nu v-am spus ca in toate aceste nopti nu am dormit mai deloc, era foarte infundat, se sufoca si el cand respira. Incercasem de toate, picaturi, umidificatorul, ulei de menta, inhalator, crema mentolata, batista bebelusului, suflat nasul, nimic nu scoatea sau elibera acel nasuc. A fost groaznic, el tot obosit si eu tot ingrijorata. Vineri febra a incetat pana la amiaz, sambata dimineata eram chiar fericita ca am avut o noapte fara febra asta pana la amiaz cand ii revenise parca cu forte noi gata sa nu-l mai lase. Am tinut-o sub control pana duminica, intial vroiam sa il duc luni la doctorita. I-am verificat gatutul si era umflat si plin de puroi, deja stiam ca tratamentul nu era unul adecvat si trebuia urgent schimbat. Mi-a fost teama de internare si mai ales de injectiile cu antibiotic ce le putea primi.
Pe o parte ii vorbeam sotului calm pe skype, cumva sa il calmez ca e totul in regula si sub control cand defapt in mine urlam de ingrijorare. Dar nu avea rost sa il alarmez si pe el, fiind atat de departe, oricum nu putea face nimic decat sa stea ingrijorat ( oricum a fost).
Duminica am sunat doctorul sa vina acasa (un doctor cunoscut in Sibiu, ce vine acasa, personal il respect enorm, intotdeauna am auzit de bine cand era vb de el si nu era prima data cand ne pune pe picioare). Am sunat eu de vreo 3 ori si nimic, nu raspundea, la spital nu vroiam sa merg pentru ca stiu conditiile si atitudinea personalului de acolo, deci i-am dat un mesaj. Am asteptat cu nerabdare sa ma sune inapoi, intr-un final a facut-o si ne-a rugat sa mergem noi la el. Nici o problema, doar am masina! Ajunsa acolo ne-a schimbat tratamentul, ne-a garantat ca in 24 de ore o sa vad rezultatele. Am avut nevoie de 2 ore sa vad ca doarme fara sa se infunde , am dormit amandoi la amiaz 4 ore (minune) nemiscati. Azi ( dupa o saptamana de boala si 2 zile de cand am schimbat tratamentul) nu mai avem puroi deloc in gat, suntem mai vioi, febra a disparut inca de duminica dupa vizita la dl doctor, am inceput sa mancam per total suntem mult mai bine. Asteptam ziua sa iesim la plimbare ca  nu mai stim ce e aia de o saptamana buna 🙁
Concluzia? Un streptococ luat la gradinita de la un copil netratat corespunzator. :(( Ma intreb de ce isi duc parintii copilasi bolnavi la gradinita.

Sfat: Nu va panicati orice ar fi ( e greu stiu, vorbesc eu…), ascultati-va intuitia, o mama simte ce e mai bine pentru copilul ei. In final, nu cautati pe internet tot felul de explicatii din articole sau pe grupuri asta o sa va panicheze mai tare si fara rost.

Va pup si va doresc multa sanatate!!!!!!!!

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *